Ghid imobiliar

Vanzatorul este inainte de toate o persoana (fizica sau juridica), dar in ambele cazuri reprezentata de o fiinta umana.

Daca lucrurile ar pleca de la acest fapt, cu siguranta ca tranzactiile imobiliare ar fi mult mai placute; dar in cele mai multe cazuri, influentati de factori externi(probleme, datorii, diferite situatii fortate de imprejurari, vanzatorii devin irascibili, tensionati de situatia care ii determina sa vanda un imobil; si atunci punctul de plecare in sensul de vanzare al imobilului este destul de greoi.

Vanzatorul, cel putin la inceput, nu are sfatul unui intermediar(agent imobiliar sau agent de reprezentare) avizat, ci considera ca informatia de care beneficiaza de pe internet, ziare, sau din "vecini" este cea corecta care il avantajeaza sa ceara pretul; sau se bazeaza pe principiul: dom'le e al meu si merita" - dar este gresit! este clar ca vanzatorul va dori mereu sa obtina pretul cel mai mare pentru imobilul sau, dar daca ar face schimb pentru cateva minute cu optica cumparatorului, si-ar da seama ca pretul pe care il cere nu este corect(in cele mai multe cazuri). De aceea, cel mai indicat pentru vanzator este sa apeleze la profesionisti, iar pretul obtinut va fi unul corect in raport cu perioada de vanzare si cu piata comparativa pe segmentul din care face parte.

Cum sa alegeti agentul sau agentii cu care veti colabora?

Este foarte important sa va intalniti personal cu cel cu care veti decide ca plecati la drum pentru vanzare. O prima intalnire ar trebui sa o aveti la sediul societatii pe care o reprezinta, asa va veti da seama cu cine lucrati, unde il gasiti, daca este intradevar cine pretinde a fi, iar a doua intalnire trebuie sa fie la imobilul pe care il puneti la vanzare in scopul de a face o evaluare a proprietatii pe care o detineti. Dupa cele doua intalniri, veti avea o opinie de pret si in functie de metoda de lucru a fiecarui agent va exista si randamentul celor spuse.

Este indicat sa aveti mai multe pareri despre imobilul dvs, in sensul ca prin metoda comparatiei va veti da seama pe cine trebuie sa alegeti sa se ocupe de vanzarea imobilului dvs.

Este important ca negocierea care se aplica imobilului pe care pe care il detineti sa fie justificata , nu doar pur si simplu: dom'le nu face atatia bani"!

Etapele unei vanzari sunt:

1. Antecontractul de vanzare -cumparare (promisiunea bilaterala) ce trebuie sa contina datele partilor, adresa imobilului, acte ce stau la baza proprietatii, buletine, pretul, avansul platit, suma totala a imobilului, termenul la care se va plati, pretul, modalitatea de plata(cash, credit), cheltuieli ocazionate cu vanzarea si cumpararea imobilului, si eventuale clauze care se stabilesc in mod particular intre partile participante la precontract (termen de eliberare, mobilat, nemobilat, etc.)

2. Actul final de vanzare cumparare care se incheie in cadrul unui notariat public. Inainte de semnarea actului final, trebuie sa va asigurati ca documentele reprezinta vointa dumneavoastra, ca banii pentru imobil va sunt platiti (in cazul platii cash), iar in cazul creditelor ca banii va sunt pusi la dispozitie in cont)

Daca pina acum am vorbit in mare parte de drepturi, un vanzator are si obligatii catre:

• agentul imobiliar: plata unui comision de intermediere (care trebuie stabilit de la inceput),
• asociatia de proprietari - sa aibe intretinerea imobilului platita la zi,
• ENEL, Congaz, TV, etc,
• daca nu are cadastru si intabulare este obligatia proprietarului de a il achita,
• daca nu are certificat energetic (in situatia creditelor, acesta este necesar), are obligatia sa il achite,
• impozitul pe proprietate, catre adminitratia fiscala,
• impozitul pe venit rezultat din vanzare
• text informativ realizat de Mihai Suciu, administrator Ambient Intermed

Acte necesare Dosar legea 247 (retrocedare terenuri)

În vederea analizării şi solutionării cererilor privind revendicarea în baza Legii nr. 247/2005 dosarul trebuie sa conţină următoarele acte marcate:

1. Acte doveditoare ale dreptului de proprietate
2. În cazul tranzacţiilor neoperate în cartea funciară se vor depune copii legalizate a contractelor de vânzare-cumpărare
3. Copia actului de identitate şi acte de stare civilă, pentru petiţionari
4. Împuternicire notarială legalizată pentru reprezentantul revendicatorului
5. În cazul moştenitorilor, acte care să certifice aceasta calitate, respectiv copie după certificatul de moştenitor, precum şi certificatul de deces
6. Planul de situaţie privind identificarea imobilului, din punct de vedere topografic şi dimensional, cu delimitarea terenului ocupat de construcţii şi a celui rămas liber, cu precizarea vecinătăţilor
7. Declaraţie pe propria răspundere de existenţa/neexistenţa unui dosar pe rol, cu privire la terenul revendicat (anexată prezentei)
8. Dovada suspendării acţiunii civile cu privire la imobil, hotarârea judecătorească
9. Declaraţia tip (anexată prezentei)
10. Declaraţii de la toti vecinii terenului
11. Orice acte pe care persoana îndreptăţită le consideră necesare în soluţionarea dosarului

După completarea dosarului, actele în original vor fi predate inspectorului căruia i s-a repartizat dosarul pentru certificarea fotocopiilor pentru conformitate cu originalul.

Punerea în posesie, pentru cei îndreptăţiti, va avea loc numai după completarea dosarului cu actele solicitate, identificarea, delimitarea în teren pe baza schiţei şi stabilirea vecinătăţilor indicate personal de solicitant, în condiţiile art. 34. al. 2 .din H.G .890/2005.

Dacă dosarul nu este completat cu toate actele menţionate mai sus, acesta va fi soluţionat pe baza actelor existente la dosar.

Autorizaţie de construire instalaţie de utilizare gaze naturale

LOCUINTE COLECTIVE

PASI DE URMAT ÎN VEDEREA OBTINERII AUTORIZATIEI DE CONSTRUIRE INSTALATIE DE UTILIZARE GAZE NATURALE (COLOANĂ PE CASA SCĂRII+RACORDURI AFERENTE APARTAMENTELOR)

1. CERTIFICATUL DE URBANISM: SE EMITE ÎN NUMELE ASOCIATIEI DE PRORIETARI PENTRU COLOANA PE CASA SCĂRII SI RACORDURI APARTAMENTE
   • ACTE NECESARE: CERERE TIP; HOTĂRÂRE JUDECĂTOREASCĂ DE ÎNFIINTARE A ASOCIATIEI (copie); CERTIFICAT DE ÎNREGISTRARE FISCALĂ (copie); PROIECT INSTALATIE UTILIZARE (MEMORIU TEHNIC+SCHEMĂ IZOMETRICĂ - 2 ex.); TAXA= 5LEI
2. AUTORIZATIA DE CONSTRUIRE: SE EMITE ÎN NUMELE ASOCIATIEI DE PROPRIETARI SI AL PERSOANEI FIZICE/JURIDICE CARE SOLICITĂ RACORDAREA APARTAMENTULUI, ÎN TERMENUL DE VALABILITATE AL CERTIFICATULUI DE URBANISM
   • ACTE NECESARE: CERERE TIP; CERTIFICATUL DE URBANISM (copie); PROIECT INSTALATIE UTILIZARE (MEMORIU TEHNIC+SCHEMA IZOMETRICA - 2 ex.), HOTĂRÂRE JUDECĂTOREASCĂ DE ÎNFIINTARE A ASOCIATIEI (conform cu originalul); CERTIFICAT DE ÎNREGISTRARE FISCALĂ; TABEL NOMINAL (50%+1); ACORD ASOCIATIA DE PROPRIETARI; ACT PROPRIETATE (copie legalizată) PERSOANE FIZICE/JURIDICE PENTRU RACORDURI; EXTRAS CARTE FUNCIARĂ ACTUALIZAT / COPIE DIN REGISTRUL DE TRANSCRIPTIUNI DIN CARE SĂ REIASĂ CĂ NU S-A DESCHIS CARTEA FUNCIARĂ; AVIZE SI ACORDURI SOLICITATE ÎN CERTIFICATUL DE URBANISM (copie si original); AUTORIZATIA DE CONSTRUIRE BRANSAMENT GAZE (copie); TAXA = CONFORM DEVIZ LUCRĂRI
3. AUTORIZATIA DE CONSTRUIRE: SE EMITE ÎN NUMELE PERSOANEI FIZICE/JURIDICE CARE SOLICITĂ RACORDAREA APARTAMENTULUI ULTERIOR OBTINERII AUTORIZATIEI DE CONSTRUIRE A COLOANEI PE CASA SCĂRII, ÎN TERMENUL DE VALABILITATE AL CERTIFICATULUI DE URBANISM
   • ACTE NECESARE: CERERE TIP; CERTIFICATUL DE URBANISM (copie); PROIECT INSTALATIE UTILIZARE (MEMORIU TEHNIC+SCHEMA IZOMETRICA - 2 ex.), TABEL NOMINAL (50%+1); ACORD ASOCIATIA DE PROPRIETARI; ACT PROPRIETATE (copie legalizată); EXTRAS CARTE FUNCIARĂ ACTUALIZAT / COPIE DIN REGISTRUL DE TRANSCRIPTIUNI DIN CARE SĂ REIASĂ CĂ NU S-A DESCHIS CARTEA FUNCIARĂ; AVIZE SI ACORDURI SOLICITATE ÎN CERTIFICATUL DE URBANISM (copie si original); AUTORIZATIA CONSTRUIRE PENTRU COLOANA PE SCARĂ (copie); TAXA = CONFORM DEVIZ LUCRĂRI

LOCUINTE INDIVIDUALE

PASI DE URMAT ÎN VEDEREA OBTINERII AUTORIZATIEI DE CONSTRUIRE INSTALATIE DE UTILIZARE GAZE NATURALE

1. CERTIFICATUL DE URBANISM: SE EMITE ÎN NUMELE PROPRIETARULUI
   • ACTE NECESARE: CERERE TIP; ACT PROPRIETATE (copie), EXTRAS CARTE FUNCIARĂ ACTUALIZAT , PROIECT INSTALATIE UTILIZARE (MEMORIU TEHNIC + SCHEMĂ IZOMETRICĂ - 2 ex.); TAXA= 5 LEI.
2. AUTORIZATIA DE CONSTRUIRE: SE EMITE ÎN NUMELE PROPRIETARULUI, ÎN TERMENUL DE VALABILITATE AL CERTIFICATULUI DE URBANISM
   • ACTE NECESARE: CERERE TIP; CERTIFICATUL DE URBANISM (copie); PROIECT INSTALATIE UTILIZARE (MEMORIU TEHNIC + SCHEMĂ IZOMETRICĂ - 2 EX.), ACT PROPRIETATE (copie legalizată); EXTRAS CARTE FUNCIARĂ ACTUALIZAT; AVIZE SI ACORDURI SOLICITATE ÎN CERTIFICATUL DE URBANISM (copie si original); AUTORIZATIE CONSTRUIRE BRANSAMENT GAZE (copie); TAXA= CONFORM DEVIZ LUCRĂRI

Cadastru

Cadastrul este sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridică a tuturor imobilelor de pe un teritoriu administrativ. Entităţile de bază ale acestui sistem sunt parcela, construcţia şi proprietarul. Sistemul de evidenţă al cadastrului are ca finalitate înscrierea în registrul de publicitate imobiliară. (Cadastrul general este sistemul de evidenţă al imobilelor de pe întreg teritoriul ţării.)

• Funcţia tehnică a cadastrului se realizează prin determinarea, pe bază de măsurători, a poziţiei configuraţiei şi mărimii suprafeţelor parcelelor si construcţiilor pe destinaţii, categorii de folosinţă şi pe proprietari.
• Funcţia economică evidenţiază elementele tehnice necesare stabilirii valorii de impozitare a imobilelor şi calculării impozitelor asupra veniturilor realizate din tranzacţii imobiliare.
• Funcţia juridică se realizează prin identificarea proprietarului pe baza actului de proprietate şi prin înscrierea în cartea funciară

Publicitatea imobiliară are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice referitoare la imobilele din acelaşi teritoriu administrativ şi se realizează de către oficiile teritoriale (O.C.P.I.) pentru imobilele situate în raza de activitate a acestora. Una sau mai multe parcele alăturate de pe teritoriul unei unităţi administrativ-teritoriale, indiferent de categoria de folosinţă, aparţinând aceluiaşi proprietar, formează un imobil care se identifică printr-un număr cadastral unic şi se înscrie într-o carte funciară. Cărţile funciare întocmite şi numerotate pe teritoriul administrativ al fiecărei localităţi alcătuiesc, împreună, registrul cadastral de publicitate imobiliară al acestui teritoriu, ce se ţine de către biroul teritorial din cadrul oficiului teritorial în a cărui rază teritorială de activitate este situat imobilul respectiv. Acest registru se întregeşte cu registrul de intrare, cu planul cadastral, cu registrul cadastral al imobilelor, indicând numărul cadastral al imobilelor şi numărul de ordine al cărţilor funciare în care sunt înscrise, cu un index alfabetic al proprietarilor şi cu o mapă în care se păstrează cererile de înscriere, împreună cu un exemplar al înscrisurilor constatatoare ale actelor sau faptelor juridice supuse înscrierii.

Sursa: Wikipedia

Ce este cadastrul?

Aparent, s-ar părea că o asemenea întrebare este inutilă. Cine nu ştie astăzi ce însemnă această noţiune? Toţi ştiu! Drept urmare a aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, s-a consacrat chiar şi denumirea de "cadastraş". Cine este el? Conform art. 11, din susnumita lege şi a regulamentului său de aplicare, "din comisia constituită în fiecare comună, oraş sau municipiu - în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirii efective celor îndreptăţiţi şi eliberării titlurilor de proprietate - face parte şi un specialist în măsurători topografice, cadastru şi organizarea teritoriului".

Activitatea desfăşurată de acest specialist în ultimii ani, redusă numai la efectuarea de măsurători de teren, pentru aplicarea legii 18/19 cu mijloace uneori rudimentare, a creat o falsă imagine a specialistului în cadastru şi a domeniului însuşi.

Ce este de fapt cadastrul şi la ce serveşte? Răspunsul necesită o succintă prezentare a evoluţiei sale în decursul timpului, corelată cu implicaţiile dezvoltării societăţii omeneşti în etapa actuală şi în special cu cerinţele dezvoltării durabile şi ale protecţiei mediului înconjurător.

În sens larg, registrul în care se ţine evidenţa bunurilor imobile, poartă denumirea de "cadastru".

Originea cuvântului cadastru, după unii autori ar fi compus din prefixul de origine greacă "kata", care înseamnă de "sus în jos" şi din cuvântul neo grec (bizantin) "stikon", care înseamnă: registru de impunere, carte de însemnări, carte de comerţ. După alţi autori, el derivă din cuvântul vechi medieval "capitastrum", care ar fi în strânsă legătură cu "capitions registrum" sau " capitum registrum" şi care la origine înseamnă impozitul pe capul familiei.

Denumirea apare pentru prima dată într-un document din anul 1185, găsit la Veneţia sub forma "catastico". Însă el s-a impus în secolul al XVII şi din Ialia a trecut în Franţa sub forma "le cadastre", în Germania şi Austria sub forma "der Kataster". În ţara noastră el apare la începutul sec. XIX, adaptat foneticii limbii române, sub forma de "cadastru".

Aşa dar "cadastrul" a însemnat în decursul timpului activitatea umană de inventariere a resurselor funciare, pentru realizarea impozitelor.

Treptat, cadastrul a devenit tot mai complex, pe măsura creşterii nevoilor tehnice, economice şi juridice de inventariere a pământului şi a celorlalte bunuri imobile, cărora li s-au adăugat în ultimii ani, cerinţe şi necesităţi legate de folosirea raţională a resurselor în contextul procesului dezvoltării durabile şi a protecţiei mediului înconjurător.

Preocupări în acest sens au fost şi sunt şi în prezent în ţara noastră.

Mi se pare semnificativ un punct de vedere exprimat în presa recentă, de după 1989, în care se precizează că: «Trebuie să fie completată şi definitivată prestaţia Cadastrului Funciar Român, ca cea mai vastă operaţiune de inventariere a teritoriului şi nu numai inventariere ci şi relevanţă a toată zestrea neamului nostru. Încheierea lucrărilor Cadastrului Funciar Român nu se va face de azi pe mâine, ci într-o durată creatoare, amănunţită şi migăloasă, căci va fi luat în evidenţă pârâul de la "moara satului", ograda şi casa ţăranului, livezile şi viile dealurilor, amenajările hidrotehnice, amenajările urbanistice, autostrăzi, amenajări portuare, fluviale, monumente istorice şi de artă, toate darurile binecuvântate ale acestui neam».

Rol şi cerinţe

Pământul - ca resursă principală de asigurare a hranei şi folosirea lui raţională a devenit astăzi problema de bază a însăşi existenţei umane.

Pe toate meridianele globului se întreprind măsuri de gestionare şi de folosire raţională a solului, în contextul creşterii decalajului dintre cerere şi oferta de produse agroalimentare, determinată de factorul demografic, pe de o parte şi de resursele de teren arabil, relativ limitate, pe de altă parte. Fenomenul globalizării activităţii umane, interdependenţa factorilor politici, demografici, ecologici etc, au impus o nouă abordare în gospodărirea pământului, în conformitate cu conceptul dezvoltării durabile şi al respectării normelor de protecţie a mediului înconjurător.

Realizarea acestor deziderate este posibilă în cadrul unui sistem complex de evidenţă tehnică, economică şi juridică a tuturor resurselor şi în primul rând a fondului funciar, pentru ca, pe această bazăsolul să poată fi folosit şi gestionat raţional în vederea asigurării producţiei de bunuri agricole, iar teritoriul în ansamblul său, să poată fi sistematizat, amenajat şi gospodărit, corespunzător cerinţelor societăţii umane.

Potrivit acestor cerinţe, rolul cadastrului a devenit determinant în activitatea umană de folosire a resurselor mediului înconjurător.

Cadastrul - ca sistem complex şi dinamic de evidenţă tehnică, economică şi juridică a resurselor, constituie baza gestionării tuturor bunurilor imobiliare (pământ, ape, păduri, construcţii etc.) fără de care nu se poate vorbi de dezvoltare durabilă şi de protecţia mediului.

Numai prin cadastru se poate analiza în orice moment, disponibilul resurselor, starea acestora în timp, modul în care sunt folosite, cu respectarea cerinţelor şi condiţiilor impuse de procesul dezvoltării durabile, precum şi modul în care sunt respectate legile scrise şi nescrise ale protecţiei mediului înconjurător.

Ca o concluzie, se poate afirma faptul că societatea umană trebuie să desfăşoare complexul său de activităţi în mediul înconjurător prin intermediul cadastrului care în acest context, reprezintă interfaţa dintre OM şi NATURĂ.

Situaţia actuală privind cadastrul în România

Cadastrul - prin ceea ce reprezintă el în epoca contemporană, respectiv evidenţa tehnică, economică şi juridică a tuturor bunurilor imobile (pământ, ape, păduri, construcţii etc.), a constituit şi în ţara noastră o preocupare esenţială.

Condiţiile economice, sociale şi politice în care s-a aflat ţara noastră în decursul timpului, n-au permis realizarea cadastrului aşa cum s-a întâmplat în marea majoritate a ţărilor dezvoltate. Practic, în România nu există în prezent cadastrul naţional, nu există ordine în avuţia naţională.

În teritoriul ocupat de imperiul austro-ungar, înainte de primul război mondial, a existat o evidenţă cadastrală, limitată însă la acele vremuri, care nefiind întreţinută în timp şi-a pierdut valabilitatea.

Începutul activităţii cadastrale în România, pe baze moderne, poate fi considerat momentul apariţiei legii nr. 23 din 20 aprilie 1933, pentru organizarea cadastrului funciar şi introducerea cărţilor funduare. Această lege a fost la vremea respectivă printre cele mai bune din Europa, iar prevederile ei au valabilitate şi în zilele noastre.

Publicitatea imobiliară a fost inclusă doar parţial în această lege. Abia prin legea nr. 155 din 27 aprilie 1938, s-a definitivat o lege completă a cadastrului şi s-a înfiinţat "Direcţia Generală a Cărţilor funciare şi Cadastrului", care să coordoneze unitar întreaga activitate. Faţă de momentul iniţial, când s-a pus problema urgentă de executare a lucrărilor de măsurătoare necesare împroprietăririi ţăranilor, decretată încă din anul 1917, discuţiile pentru elaborarea unei legi a cadastrului, au durat peste 20 de ani! Adversarii acestei legi argumentând, la vremea respectivă că, prin clarificarea situaţiei proprietăţii, nu vor mai fi procese de grăniţuire şi că, în această situaţie, vor muri avocaţii de foame.

Din nefericire aceeaşi situaţie este şi în zilele noastre, însă la o scară mult mai mare, cu peste 2 milioane de procese pentru pământ!

Legea cadastrului din 1938, n-a mai putut fi aplicată decât parţial, din cauza războiului al II- lea mondial şi urmărilor sale.

În perioada care a urmat, nu s-a mai pus problema realizării cadastrului, în conţinutul său, datorită înlocuirii abuzive a dreptului de proprietate privată cu proprietatea de stat.

Cadastrul a fost astfel înlocuit cu o simplă "evidenţă cadastrală", bazată însă pe măsurători terestre-geodezice, topografice şi fotogrametrice - deosebit de riguroase şi executate de un corp ingineresc profesionist.

După schimbările produse în societatea Românească începând cu anul 1989, când printr-o serie de acte legislative, inclusiv legea 18/1991 privind "fondul funciar", a fost reinstalat dreptul de proprietate privată asupra bunurilor abuziv confiscate, s-a pus din nou problema unei noi legi a cadastrului.

O nouă lege a cadastrului era cu atât mai necesară, cu cât prin apariţia legii 18/1991 şi restituirea dreptului de proprietate asupra pământului şi a altor bunuri imobile, trebuia să se instituie ordinea în avuţia naţională.

Ori, lipsa acestei legi un timp îndelungat, precum şi aplicarea ei necorespunzătoare din momentul apariţiei (1996) până în zilele noastre, a avut şi are din nefericire multiple implicaţii negative, printre care:

• peste două milioane de procese, care au ca obiect dreptul de proprietate;
• acapararea ilegală a unor terenuri de către anumiţi factori de putere;
• degradarea continuă a solului prin folosirea necorespunzătoare;
• lipsa oricărei responsabilităţi din partea deţinătorilor de bunuri, proprietate de stat şi publică;
• distrugerea majorităţii lucrărilor de îmbunătăţiri funciare-irigaţii, amenajări antierozionale, perdele forestiere şi multe altele;

Dintre acestea, situaţia cea mai dramatică o constituie existenţa milioanelor de procese pe rol, prin care oamenii implicaţi în aceste acţiuni juridice, cheltuiesc enorm din venitul lor şi aşa destul de redus, în avantajul celor interesaţi în a menţine starea de haos în avuţia naţională, de pe urma căreia să se îmbogăţească cu neruşinare.

Aceasta este starea în care ne aflăm acum la începutul mileniului III, faţă de ţările în care cadastrul există de circa 200 de ani!

De ce această situaţie? Răspunsul este unul singur: nu există interes în aplicarea legii cadastrului, care are, iată 5 ani de la apariţie.

Această lege cu nr. 7 din 1996, intitulată "Legea Cadastrului şi a Publicităţii Imobiliare" este, prin conţinutul său, o lege apropiată de legile similare existente în ţările Europene.

Legea prevede la art. 1 "Cadastrul general este sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridică prin care se realizează identificarea, înregistrarea, reprezentarea pe hărţi şi planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum şi a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul ţării, indiferent de destinaţia lor şi de proprietar.

Conţinutul acestui prim aliniat din lege este destul de clar: cadastrul, adică evidenţa tehnică, economică şi juridică a bunurilor imobiliare este un sistem informaţional unitar la nivelul ţării, dar şi obligatoriu.

Obligatoriu pentru cine? Pentru stat care este principalul responsabil de realizarea cadastrului naţional.

Pe de altă parte, cea de a doua componentă a legii "Publicitatea imobiliară", prevede la art. 20: "Publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidenţă al cadastrului general, are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice referitoare la imobilele din aceleaşi localităţi.

Cartea funciară, în esenţa, ei constituie sistemul unitar final de evidenţă tehnică, economică şi juridică a bunurilor imobile, care consfinţeşte dreptul de proprietate.

Pe baza acestei legi au fost create începând cu anul 1997 şi instituţiile de specialitate pentru aplicarea legii.

Astfel la nivelul naţional există "Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, (ONCGC), iar la nivel judeţean Oficii similare (OJCGC). Pentru întocmirea cărţii funciare au fost înfiinţate Birouri de Carte Funciară, pe lângă fiecare Judecătorie teritorială.

Aşa dar, cadrul legal şi organizatoric există, dar aplicarea legii întârzie.

Concluzia este una singură: opoziţia faţă de asigurarea ordinii în avuţia naţională este destul de puternică, fiind în continuare sprijinită şi susţinută de cei interesaţi în această stare de haos.

Sursa: http://www.cadastru.ugal.ro/cadastru.htm

Definirea veniturilor impozabile din cedarea folosinţei bunurilor

ART. 61

1. Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sunt veniturile, în bani şi/sau în natura, provenind din cedarea folosinţei bunurilor mobile şi imobile, obţinute de catre proprietar, uzufructuar sau alt deţinator legal, altele decât veniturile din activitaţi independente.
2. Persoanele fizice care realizeaza venituri din cedarea folosinţei bunurilor din derularea unui numar mai mare de 5 contracte de închiriere la sfârşitul anului fiscal, începând cu anul fiscal urmator califica aceste venituri în categoria venituri din activitaţi independente şi le supun regulilor de stabilire a venitului net pentru aceasta categorie. În aplicarea acestei reglementari se va emite ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala.
3. Sunt considerate venituri din cedarea folosinţei bunurilor şi veniturile obţinute de catre proprietar din închirierea camerelor situate în locuinţe proprietate personala, având o capacitate de cazare în scop turistic cuprinsa între una şi 5 camere inclusiv.

   Alin. (3) al art. 61 a fost introdus de pct. 31 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.

4. În categoria venituri din cedarea folosinţei bunurilor se cuprind şi cele realizate de contribuabilii prevazuţi la alin. (3) care, în cursul anului fiscal, obţin venituri din închirierea în scop turistic a unui numar mai mare de 5 camere de închiriat, situate în locuinţe proprietate personala. De la data producerii evenimentului, respectiv de la data depaşirii numarului de 5 camere de închiriat, şi pâna la sfârşitul anului fiscal, determinarea venitului net se realizeaza în sistem real potrivit regulilor de stabilire prevazute în categoria venituri din activitaţi independente.

   Alin. (4) al art. 61 a fost introdus de pct. 31 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.

5. Veniturile obţinute din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuinţe proprietate personala, având o capacitate de cazare mai mare de 5 camere de închiriat, sunt calificate ca venituri din activitaţi independente pentru care venitul net anual se determina pe baza de norma de venit sau în sistem real şi se supun impunerii potrivit prevederilor cap. II din prezentul titlu.

   Alin. (5) al art. 61 a fost introdus de pct. 31 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.

Art. 61 a fost modificat de pct. 55 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.

Stabilirea venitului net anual din cedarea folosinţei bunurilor

ART. 62

1. Venitul brut din cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul personal, altele decât veniturile din arendarea bunurilor agricole, reprezinta totalitatea sumelor în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natura stabilite potrivit contractului încheiat între parţi, pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasarii acestora. Venitul brut se majoreaza cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispoziţiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui deţinator legal, daca sunt efectuate de cealalta parte contractanta.

   Alin. (1) al art. 62 a fost modificat de pct. 32 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.(1^1) În cazul veniturilor obţinute din închirierea bunurilor mobile şi imobile din patrimoniul personal, venitul brut se stabileşte pe baza chiriei prevazute în contractul încheiat între parţi pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasarii chiriei.

   Alin. (1^1) al art. 62 a fost introdus de pct. 33 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.

2. Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor se stabileşte prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut.
   1. În cazul veniturilor obţinute din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul personal, venitul brut se stabileşte pe baza raportului juridic/contractului încheiat între parţi şi reprezinta totalitatea sumelor în bani încasate şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natura primite. Alin. (2^1) al art. 62 a fost introdus de pct. 34 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.
   2. În cazul în care arenda se exprima în natura, evaluarea în lei se va face pe baza preţurilor medii ale produselor agricole, stabilite prin hotarâri ale consiliilor judeţene şi, respectiv, ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti, ca urmare a propunerilor direcţiilor teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Padurilor şi Dezvoltarii Rurale, hotarâri ce trebuie emise înainte de începerea anului fiscal. Aceste hotarâri se transmit în cadrul aceluiaşi termen direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, pentru a fi comunicate unitaţilor fiscale din subordine.

      Alin. (2^2) al art. 62 a fost introdus de pct. 34 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.

   3. Venitul net din arenda se stabileşte la fiecare plata prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut.

      Alin. (2^3) al art. 62 a fost introdus de pct. 34 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.

   4. Impozitul pe veniturile din arenda se calculeaza prin reţinere la sursa de catre platitorii de venit la momentul plaţii venitului, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net, impozitul fiind final.

      Alin. (2^4) al art. 62 a fost introdus de pct. 34 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.

   5. Impozitul astfel calculat şi reţinut pentru veniturile din arenda se vireaza la bugetul de stat pâna la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei în care a fost reţinut.

      Alin. (2^5) al art. 62 a fost introdus de pct. 34 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.

   6. În cazul în care opteaza pentru determinarea venitului net din arenda în sistem real, contribuabilii sunt obligaţi sa precizeze în scris, în contractul/raportul juridic încheiat, la momentul încheierii acestuia. Modalitatea de impunere aleasa este aplicabila pentru toate veniturile realizate în baza contractului/raportului juridic respectiv.

      Alin. (2^6) al art. 62 a fost introdus de pct. 34 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.

3. Prin excepţie de la prevederile alin. (1), (2) şi (2^1)-(2^5), contribuabilii pot opta pentru determinarea venitului net din cedarea folosinţei bunurilor în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partida simpla.

   Alin. (3) al art. 62 a fost modificat de pct. 35 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.

4. Dispoziţiile privind opţiunea prevazuta la art. 51 alin. (2) şi (3) se aplica şi în cazul contribuabililor menţionaţi la alin. (3).

   Art. 62 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.

Reguli privind stabilirea impozitului pe venitul determinat pe baza normei anuale de venit

ART. 62^1

1. Contribuabilii care realizeaza venituri din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuinţe proprietate personala, având o capacitate de cazare cuprinsa între una şi 5 camere inclusiv, datoreaza un impozit pe venitul stabilit ca norma anuala de venit.
2. Norma anuala de venit corespunzatoare unei camere de închiriat se determina de direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, dupa caz, pe baza criteriilor stabilite prin ordin comun al ministrului dezvoltarii regionale şi turismului şi al ministrului finanţelor publice şi a propunerilor Ministerului Dezvoltarii Regionale şi Turismului privind nivelul normelor anuale de venit. Propunerile privind nivelul normelor anuale de venit se transmit anual de catre Ministerul Dezvoltarii Regionale şi Turismului, în cursul trimestrului IV, dar nu mai târziu de data de 30 noiembrie a anului anterior celui în care urmeaza a se aplica normele anuale de venit, Ministerului Finanţelor Publice.
3. Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, dupa caz, au obligaţia publicarii anuale a normelor anuale de venit, în cursul trimestrului IV al anului anterior celui în care urmeaza a se aplica.
4. Contribuabilii prevazuţi la alin. (1) au obligaţia sa depuna la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, pâna la data de 31 ianuarie inclusiv, declaraţia privind venitul estimat/norma de venit pentru anul în curs. În cazul în care contribuabilii încep sa realizeze în cursul anului, dupa data de 31 ianuarie inclusiv, venituri definite potrivit art. 61 alin. (3), în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului aceştia au obligaţia completarii şi depunerii declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit pentru anul fiscal în curs.
5. Organul fiscal competent stabileşte impozitul anual datorat pe baza declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit şi emite decizia de impunere la termenul şi potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala.
6. Impozitul anual datorat se calculeaza prin aplicarea cotei de 16% asupra normei anuale de venit, impozitul fiind final.
7. Impozitul anual datorat se vireaza integral la bugetul de stat.
8. Plata impozitului se efectueaza în cursul anului catre bugetul de stat, în contul impozitului anual datorat, în doua rate egale, astfel: 50% din impozit pâna la data de 25 iulie inclusiv şi 50% din impozit pâna la data 25 noiembrie inclusiv. Pentru declaraţiile privind venitul estimat/norma de venit depuse în luna noiembrie sau decembrie, impozitul anual datorat se stabileşte prin decizie de impunere anuala, pe baza declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit şi se plateşte în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere.

Art. 62^1 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011 şi intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, cu excepţia alin. (2), care intra in vigoare la data publicarii ordonanţei, conform lit. a) a alin. (1) al art. VII din acelaşi act normativ.

Reguli privind stabilirea impozitului în cazul opţiunii pentru determinarea venitului net în sistem real

ART. 62^2

1. Contribuabilii care realizeaza venituri definite la art. 61 alin. (3) au dreptul sa opteze pentru determinarea venitului net anual în sistem real pe baza datelor din contabilitatea în partida simpla, potrivit prevederilor art. 48.
2. Opţiunea se exercita pentru fiecare an fiscal, prin completarea declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit pentru anul în curs şi depunerea formularului la organul fiscal competent pâna la data de 31 ianuarie inclusiv. În cazul în care contribuabilii încep sa realizeze în cursul anului, dupa data de 31 ianuarie inclusiv, venituri definite potrivit art. 61 alin. (3), opţiunea se exercita pentru anul fiscal în curs, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului, prin completarea şi depunerea declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit.
3. În cursul anului fiscal contribuabilii sunt obligaţi sa efectueze plaţi anticipate cu titlu de impozit catre bugetul de stat, în contul impozitului anual datorat, în doua rate egale, astfel: 50% din impozit pâna la data de 25 iulie inclusiv şi 50% din impozit pâna la data 25 noiembrie inclusiv. În cazul în care decizia de impunere pentru anul fiscal în curs nu a fost emisa pâna la data de 1 noiembrie, precum şi în cazul contribuabililor care realizeaza venituri definite la art. 61 alin. (3) dupa data de 1 noiembrie a anului fiscal în curs, nu se mai stabilesc plaţi anticipate, venitul net anual urmând sa fie supus impunerii potrivit deciziei de impunere emise pe baza declaraţiei privind venitul realizat.
4. Organul fiscal competent stabileşte plaţile anticipate prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net anual estimat din declaraţia privind venitul estimat/norma de venit şi emite decizia de impunere, care se comunica contribuabililor, potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala. Pentru declaraţiile privind venitul estimat/norma de venit depuse în luna noiembrie sau decembrie nu se mai stabilesc plaţi anticipate, venitul net aferent perioadei pâna la sfârşitul anului urmând sa fie supus impozitarii potrivit deciziei de impunere emise pe baza declaraţiei privind venitul realizat.
5. Contribuabilii prevazuţi la alin. (1) au obligaţia de a depune declaraţia privind venitul realizat la organul fiscal competent pentru fiecare an fiscal, pâna la data de 25 mai inclusiv a anului urmator celui de realizare a venitului.
6. Impozitul anual datorat se calculeaza de organul fiscal competent, pe baza declaraţiei privind venitul realizat, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net anual determinat în sistem real pe baza datelor din contabilitatea în partida simpla, impozitul fiind final.
7. Organul fiscal stabileşte impozitul anual datorat şi emite decizia de impunere, la termenul şi în forma stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala.
8. Diferenţele de impozit ramase de achitat conform deciziei de impunere anuale se platesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere, perioada pentru care nu se calculeaza şi nu se datoreaza obligaţii fiscale accesorii conform Codului de procedura fiscala.
9. Impozitul anual datorat se vireaza integral la bugetul de stat.

Art. 62^2 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.

Reguli de stabilire a impozitului final pentru veniturile realizate din închirierea în scop turistic în cazul depaşirii numarului de 5 camere în cursul anului fiscal

ART. 62^3

1. În cazul în care, în cursul anului fiscal, contribuabilii prevazuţi la art. 61 alin. (4) realizeaza venituri din închirierea unui numar mai mare de 5 camere, aceştia sunt obligaţi sa notifice evenimentul, respectiv depaşirea numarului de 5 camere de închiriat, organului fiscal competent, în termen de 15 zile de la data producerii acestuia. Pentru perioada din anul fiscal în care venitul a fost determinat pe baza normei de venit, conform prevederilor art. 62^1, organul fiscal va recalcula norma de venit şi plaţile stabilite în contul impozitului anual datorat.
2. Procedura de aplicare a prevederilor alin. (1) se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala.
3. Pentru perioada ramasa din anul fiscal, venitul net se stabileşte în sistem real, potrivit prevederilor art. 48. Contribuabilii respectivi sunt obligaţi sa completeze şi sa depuna declaraţia privind venitul estimat/norma de venit, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului, la organul fiscal competent, în vederea stabilirii plaţilor anticipate pentru veniturile aferente perioadei ramase pâna la sfârşitul anului fiscal. Regulile de impunere aplicabile pentru venitul realizat în perioada ramasa sunt cele prevazute la art. 62^2 alin. (3)-(9).

Art. 62^3 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.

Plaţi anticipate de impozit pe veniturile din cedarea folosinţei bunurilor

ART. 63

1. Contribuabilii care realizeaza venituri din cedarea folosinţei bunurilor pe parcursul unui an, cu excepţia veniturilor din arendare, datoreaza plaţi anticipate în contul impozitului pe venit catre bugetul de stat, potrivit prevederilor art. 82.
2. Fac excepţie contribuabilii care realizeaza venituri din cedarea folosinţei bunurilor pentru care chiria prevazuta în contractul încheiat între parţi este stabilita în lei, nu au optat pentru determinarea venitului net în sistem real şi la sfârşitul anului anterior nu îndeplinesc condiţiile pentru calificarea veniturilor în categoria veniturilor din activitaţi independente pentru care plaţile anticipate de impozit sunt egale cu impozitul anual datorat, şi impozitul este final.
3. Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru contribuabilii care realizeaza venituri din închirierea camerelor, situate în locuinţe proprietate personala, având o capacitate de cazare în scop turistic cuprinsa între una şi 5 camere inclusiv, stabilite pe baza de norma anuala de venit sau care opteaza pentru determinarea venitului în sistem real, precum şi pentru cei care închiriaza în scop turistic, în cursul anului, un numar mai mare de 5 camere de închiriat în locuinţe proprietate personala sunt aplicabile prevederile art. 62^1 alin. (8), art. 62^2 alin. (3)-(4) şi art. 62^3 alin. (3).

   Alin. (3) al art. 63 a fost introdus de pct. 37 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.

4. Impozitul reţinut la sursa de catre platitori pentru veniturile obţinute din valorificarea bunurilor mobile sub forma deşeurilor din patrimoniul afacerii, prevazute la art. 78 alin. (1) lit. f), calculat prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului brut, reprezinta plata anticipata în contul impozitului anual datorat de catre contribuabilii care realizeaza venituri din cedarea folosinţei bunurilor determinate în sistem real pe baza datelor din contabilitatea în partida simpla. Plaţile anticipate vor fi luate în calcul la definitivarea impozitului anual de catre organul fiscal competent.

   Alin. (4) al art. 63 a fost introdus de pct. 37 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.

Art. 63 a fost modificat de pct. 56 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.

Impozitarea venitului net din cedarea folosinţei bunurilor

ART. 64

1. Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor se impune potrivit prevederilor cap. X din prezentul titlu.
2. Pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor prevazute la art. 61 alin. (3) şi (4) nu sunt aplicabile reglementarile cap. X «Venitul net anual impozabil» din prezentul titlu.

Sursa: www.fiscalitatenet.ro

Impozit vânzare imobile. Cod fiscal

Impozitul pe tranzactii imobiliare, asa cum mai este denumit impozitul pe veniturile obtinute din transferul dreptului de proprietate imobiliara isi are temeiul in dispozitiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si ale Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal

Art. 771.

1. La transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora, precum şi asupra terenurilor de orice fel fără construcţii, contribuabilii datorează un impozit care se calculează astfel:
   1. pentru construcţiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum şi pentru terenurile de orice fel fără construcţii, dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv:
      - 3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
      - peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depăşeşte 200.000 lei inclusiv;
   2. pentru imobilele descrise la lit. a), dobândite la o dată mai mare de 3 ani:
      - 2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
      - peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depăşeşte 200.000 lei inclusiv.
2. Impozitul prevăzut la alin. (1) nu se datorează în următoarele cazuri:
   1. la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi construcţiilor de orice fel, prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale;
   2. la dobândirea dreptului de proprietate cu titlul de donaţie între rude şi afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum şi între soţi.

   Norme metodologice

   151². Definirea unor termeni:

   1. prin contribuabil, în sensul art. 771 din Codul fiscal, se înţelege persoana fizică căreia îi revine obligaţia de plată a impozitului.

      În cazul transferului dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia prin acte juridice între vii, contribuabil este cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele acestuia: vânzătorul, credirentierul, transmiţătorul în cazul contractului de întreţinere, al actului de dare în plată, al contractului de tranzacţie etc., cu exceptia transferului prin donaţie.

      În contractele de schimb imobiliar calitatea de contribuabil o au toţi copermutanţii, coschimbaşii, cu excepţia schimbului unui bun imobil, proprietate imobiliară, cu un bun mobil, situaţie în care calitatea de contribuabil o are numai proprietarul bunului imobil.

      În cazul transferului dreptului de proprietate prin donaţie, calitatea de contribuabil revine donatarului.

      Contribuabil este şi persoana fizică din patrimoniul căreia se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrăminte ale acestuia cu titlu de aport la capitalul social.

      În cazul transferului dreptului de proprietate pentru cauză de moarte, prin succesiune legală sau testamentară, calitatea de contribuabil revine moştenitorilor legali sau testamentari, precum şi legatarilor cu titlu particular;

   2. Prin construcţii de orice fel se înţelege:

      • construcţii cu destinaţia de locuinţă;
      • construcţii cu destinaţia de spaţii comerciale;
      • construcţii industriale, hale de producţie, sedii administrative, platforme industriale, garaje, parcări;
      • orice construcţie sau amenajare subterană ori supraterană cu caracter permanent, pentru a cărei edificare este necesară autorizaţia de construcţie în condiţiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
   3. prin terenul aferent construcţiilor se înţelege terenuri-curţi, construcţii şi anexele acestora, conform titlului de proprietate, identificat printr-un identificator unic - numărul cadastral - sau care constituie un singur corp funciar;
   4. prin terenuri de orice fel, fără construcţii, se înţelege terenurile situate în intravilan sau extravilan, indiferent de categoria de folosinţă, cum ar fi: curţi, grădini, arabil, păşune, fâneaţă, forestier, vii, livezi şi altele asemenea pe care nu sunt amplasate construcţii şi nu pot fi încadrate în categoria terenurilor aferente construcţiilor în înţelesul lit. c);
   5. prin transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia se înţelege înstrăinarea, prin acte juridice între vii, a dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia, indiferent de tipul sau natura actului prin care se realizează acest transfer: vânzare-cumpărare, donaţie, rentă viageră, întreţinere, schimb, dare în plată, tranzacţie, aport la capitalul social, inclusiv în cazul când transferul se realizează în baza unei hotărâri judecătoreşti şi altele asemenea;
      1. nu constituie transfer impozabil constatarea prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă a dobândirii dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii.
   6. data de la care începe să curgă termenul este data dobândirii, iar calculul termenului se face în condiţiile dreptului comun.

   151³. Nu se datorează impozit la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi construcţiilor de orice fel, prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale: Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi orice alte acte normative cu caracter reparatoriu.

   Este exceptată de la plata impozitului transmiterea dreptului de proprietate prin donaţie între rude ori afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum şi între soţi. Dovada calităţii de soţ, rudă sau afin se face cu acte de stare civilă.

   Înstrăinarea ulterioară a proprietăţilor imobiliare dobândite în condiţiile prevăzute la paragrafele 1 şi 2 va fi supusă impozitării, cu excepţia transmiterii dreptului de proprietate prin donaţie între rude ori afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum şi între soţi.

   Face excepţie de la impunere transmiterea dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia pentru proprietăţile imobiliare din patrimoniul afacerii definite conform pct. 41*) din normele metodologice date în aplicarea art. 48 din Codul fiscal, acestea fiind incluse în categoriile de venituri pentru care venitul net anual se determină pe baza contabilităţii în partidă simplă.

   În cazul partajului judiciar sau voluntar nu se datorează impozit.

3. Pentru transmisiunea dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moştenire nu se datorează impozitul prevăzut la alin. (1), dacă succesiunea este dezbătută şi finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moştenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.

   Norme metodologice

   151⁴. În cazul procedurii succesorale se aplică următoarele reguli:

   1. finalizarea procedurii succesorale are loc la data întocmirii încheierii de finalizare a succesiunii;
   2. impozitul datorat va fi achitat de către contribuabil la data întocmirii încheierii finale de către notarul public;
   3. în situaţia în care succesiunea legală sau testamentară este dezbătută şi finalizată prin întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii, nu se datorează impozit. Nu se datorează impozit nici în situaţia în care, după finalizarea succesiunii, se solicită certificat de moştenitor suplimentar şi se întocmeşte încheierea finală suplimentară înainte de expirarea termenului de 2 ani;
   4. în cazul finalizării succesiunii prin întocmirea încheierii finale după expirarea termenului de 2 ani, moştenitorii datorează impozitul de 1% prevăzut în art. 77¹ alin. (3) din Codul fiscal;
   5. în cazul în care succesiunea a fost finalizată prin întocmirea încheierii de finalizare înainte de expirarea termenului de 2 ani şi se solicită certificat de moştenitor suplimentar după expirarea termenului de 2 ani, calculat de la data decesului autorului succesiunii, moştenitorii datorează impozit în condiţiile art. 77¹ alin. (3) din Codul fiscal numai pentru proprietăţile imobiliare ce se vor declara şi menţiona în încheierea finală suplimentară;
   6. în cazul succesiunilor vacante şi a partajului succesoral nu se datorează impozit;
   7. impozitul se calculează şi se încasează la valoarea proprietăţilor imobiliare cuprinse în masa succesorală.
      Masa succesorală, din punct de vedere fiscal şi în condiţiile art. 771 alin. (1) şi (3) din Codul fiscal, cuprinde numai activul net imobiliar. În scop fiscal, prin activul net imobiliar se înţelege valoarea proprietăţilor imobiliare după deducerea pasivului succesoral corespunzător acestora. În pasivul succesiunii se includ obligaţiile certe şi lichide dovedite prin acte autentice şi/sau executorii, precum şi cheltuielile de înmormântare până la concurenţa sumei de 1.000 lei, care nu trebuie dovedite cu înscrisuri.
      În cazul în care în activul succesoral se cuprind şi bunuri mobile, drepturi de creanţă, acţiuni, certificate de acţionar etc., se va stabili proporţia valorii proprietăţilor imobiliare din totalul activului succesoral, iar pasivul succesoral se va deduce din valoarea bunurilor mobile, respectiv imobile, proporţional cu cota ce revine fiecăreia din categoriile de bunuri mobile sau imobile.
      După deducerea pasivului succesoral corespunzător bunurilor imobile, din valoarea acestora se determină activul net imobiliar reprezentând baza impozabilă;
   8. în cazul în care procedura succesorală se finalizează prin hotărâre judecătorească, se aplică dispoziţiile pct. 1517 paragraful 6 din prezentele norme metodologice.
4. Impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează la valoarea declarată de părţi în actul prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale. În cazul în care valoarea declarată este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camera notarilor publici, impozitul se va calcula la nivelul valorii stabilite prin expertiză, cu excepţia tranzacţiilor încheiate între rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv, precum şi între soţi, caz în care impozitul se calculează la valoarea declarată de părţi în actul prin care se transferă dreptul de proprietate.

   (Alineatul (4) a fost modificat prin punctul 11. din Ordonanţă de urgenţă nr. 110/2006 începând cu 31.12.2007.)

   Norme metodologice

   151⁵. La transmiterea dreptului de proprietate, impozitul prevăzut la art. 771 alin. (1) şi (3) din Codul fiscal se calculează la valoarea declarată de părţi. În cazul în care valoarea declarată de părţi este mai mică decât valoarea orientativă stabilită prin expertizele întocmite de camerele notarilor publici, impozitul se va calcula la această din urmă valoare.

   În cazul proprietăţilor imobiliare transferate cu titlu de aport la capitalul social, valoarea la care se va stabili impozitul este aceea din actul prin care s-a realizat aducerea bunului imobil ca aport în natură la capitalul social, astfel:

   • în cazul în care legislaţia în materie impune întocmirea unei expertize de evaluare, impozitul se va stabili la valoarea din act, dar nu mai puţin de valoarea rezultată din expertiza de evaluare;
   • în cazul în care legislaţia în materie nu impune întocmirea unei expertize de evaluare, impozitul se va stabili la valoarea din act, dar nu mai puţin de valoarea stabilită în condiţiile art. 771 alin. (4) din Codul fiscal.

   La constituirea sau transmiterea dezmembrămintelor dreptului de proprietate, impozitul se determină la valoarea declarată de părţi, dar nu mai puţin de 20% din valoarea orientativă stabilită prin expertiza întocmită de camera notarilor publici. Aceeaşi valoare se va stabili şi la stingerea pe cale convenţională sau prin consimţământul titularului a acestor dezmembrăminte.

   La transmiterea nudei proprietăţi, impozitul se determină la valoarea declarată de părţi, dar nu mai puţin de 80% din valoarea orientativă stabilită prin expertizele camerei notarilor publici.

   Pentru construcţiile neterminate, la înstrăinarea acestora, valoarea se va stabili pe baza unui raport de expertiză, care va cuprinde valoarea construcţiei neterminate la care se adaugă valoarea terenului aferent declarată de părţi, dar nu mai puţin decât valoarea stabilită pentru teren prin expertizele camerei notarilor publici. Raportul de expertiză va fi întocmit pe cheltuiala contribuabilului de un expert autorizat în condiţiile legii.

   La schimb imobiliar, impozitul se calculează la valoarea fiecăreia din proprietăţile imobiliare transmise.

   În cazul schimbului unui bun imobil, proprietate imobiliară, cu un bun mobil, impozitul se calculează la valoarea bunului imobil, calitatea de contribuabil fiind a persoanei fizice care transmite proprietatea imobiliară.

5. Camerele notarilor publici vor actualiza cel puţin o dată pe an expertizele privind valoarea de circulaţie a bunurilor imobile, care vor fi comunicate la direcţiile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice.

   (Alineatul (5) a fost modificat prin punctul 65. din Ordonanţă de urgenţă nr. 109/2009 începând cu 01.01.2010.)

6. Impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se va calcula şi se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat şi încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează şi se încasează de către organul fiscal competent. Instanţele judecătoreşti care pronunţă hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile comunică organului fiscal competent hotărârea şi documentaţia aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii. Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligaţia de a declara venitul obţinut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moştenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti şi a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligaţiei de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) şi (3) şi, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.

   (Alineatul (6) a fost modificat prin punctul 28. din Ordonanţă de urgenţă nr. 106/2007 începând cu 01.01.2008.)

   Norme metodologice

   151⁷. Impozitul se va calcula şi se va încasa de către notarul public, pe chitanţă sau bon fiscal, anterior autentificării actului sau semnării încheierii de finalizare a procedurii succesorale.

   Impozitul poate fi plătit de către contribuabil fie în numerar, la sediul biroului notarului public, fie prin virament bancar, într-un cont al biroului notarial. În cazul plăţii impozitului prin virament bancar, dovada achitării se face cu ordinul de plată.

   Documentul de plată a impozitului de către contribuabil se va menţiona în încheierea de autentificare, respectiv în încheierea de finalizare a procedurii succesorale şi în certificatul de moştenitor.

   Modelul chitanţelor ce vor fi utilizate de către notarii publici la încasarea impozitului se va stabili şi se va tipări de Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România.

   În îndeplinirea obligaţiei ce le revine, registratorii de carte funciară vor verifica dacă în cuprinsul actului notarial sunt menţionate documentele de plată a impozitului, prevăzute la paragrafele 1-3.

   Instanţele judecătoreşti care pronunţă hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în cauze referitoare la transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia vor comunica organului fiscal din raza de competenţă teritorială a instanţei de fond hotărârea şi documentaţia aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii. În situaţia în care instanţele judecătoreşti nu transmit în termenul legal documentaţia prevăzută de lege, organul fiscal poate stabili impozitul datorat, la solicitarea contribuabilului, pe baza documentaţiei prezentate de acesta. În situaţia în care la primirea documentaţiei transmise de instanţele judecătoreşti constată diferenţe care conduc la modificarea bazei de impunere, organul fiscal emite o decizie de impunere, conform procedurii legale.

   Baza de calcul a impozitului datorat este cea stabilită potrivit hotărârii judecătoreşti sau documentaţiei aferente hotărârii, în situaţia în care acestea includ valoarea imobilului stabilită de un expert autorizat în condiţiile legii, respectiv expertiza privind stabilirea valorii de circulaţie a imobilului.

   În cazul în care în hotărârea judecătorească nu este precizată valoarea imobilului stabilită de un expert autorizat în condiţiile legii sau în documentaţia aferentă hotărârii nu este cuprinsă expertiza privind stabilirea valorii de circulaţie a imobilului, baza de calcul a impozitului se va stabili în condiţiile pct. 1516 din prezentele norme metodologice.

   În cazul transferurilor prin alte modalităţi decât procedura notarială sau judecătorească, contribuabilul are sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, în termen de 10 de zile, inclusiv, de la data transferului, în vederea stabilirii impozitului, în condiţiile legii.

   În cazul în care se solicită intabularea dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia, în temeiul hotărârii judecătoreşti, registratorii de carte funciară vor verifica existenţa deciziei de impunere emise de organul fiscal competent şi dovada achitării impozitului.

   În cazul transferurilor prin executare silită, după expirarea termenului de 10 zile inclusiv, în care contribuabilul avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, pentru transferurile prin alte modalităţi decât procedura notarială sau judecătorească, organul de executare silită sau cumpărătorul, după caz, trebuie să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului şi emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentaţiei aferente transferului.

7. Impozitul stabilit în condiţiile alin. (1) şi (3) se distribuie astfel:
   1. o cotă de 50% se face venit la bugetul consolidat;
   2. o cotă de 50% se face venit la bugetul unităţilor administrativ-teritoriale pe teritoriul cărora se află bunurile imobile ce au făcut obiectul înstrăinării.

   (Alineatul (7) a fost modificat prin punctul 651. din Ordonanţă de urgenţă nr. 109/2009 începând cu 14.05.2010.)

8. Procedura de calculare, încasare şi virare a impozitului perceput în condiţiile alin. (1) şi (3), precum şi obligaţiile declarative se vor stabili prin norme metodologice emise prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi ministrului justiţiei, cu consultarea Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România.
   (Pus în aplicare prin Procedură din 17/11/2008 începând cu 24.11.2008.)
   (Art. 771. a fost modificat prin punctul 55. din Lege nr. 343/2006 începând cu 01.01.2007.)

   Norme metodologice

   În situaţia în care transferul dreptului de proprietate asupra construcţiilor sau terenurilor se efectuează prin hotărâre judecătorească, stabilirea impozitului pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal se face de către organul fiscal competent pe baza informaţiilor transmise de instanţele judecătoreşti.

   Prin organ fiscal competent pentru stabilirea impozitului datorat se înţelege:

   1. organul fiscal în a cărui rază teritorială contribuabilul are adresa unde îşi are domiciliul potrivit legii sau adresa unde locuieşte efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu, pentru persoanele fizice care au domiciliul fiscal în România;
   2. organul fiscal în a cărui rază teritorială este situat imobilul înstrăinat, pentru persoanele fizice care nu au domiciliul fiscal în România.

   Instanţele judecătoreşti care pronunţă hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile comunică organului fiscal din raza de competenţă teritorială a instanţei de fond hotărârea şi documentaţia aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii. Organul fiscal din raza de competenţă teritorială a instanţei de fond transmite hotărârea şi documentaţia aferentă, în termen de 5 zile de la primirea acestora, la organul fiscal competent pentru stabilirea impozitului datorat.

   În termen de 15 zile de la primirea documentaţiei, organul fiscal competent stabileşte impozitul pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal şi emite Decizia de impunere privind veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, cod 14.13.02.13/10.

   Decizia de impunere se emite în două exemplare:

   • un exemplar se transmite prin poştă cu confirmare de primire sau se înmânează contribuabilului sub semnătură;
   • un exemplar se arhivează la dosarul contribuabilului.

   Calculul impozitului se face prin aplicarea cotei de impozit asupra venitului impozabil determinat pe baza informaţiilor transmise de instanţele judecătoreşti. Impozitul pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal se plăteşte în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, conform legii.

Rectificarea impozitului

( Paragraful a fost modificat prin punctul 56. din Lege nr. 343/2006 începând cu 01.01.2007.)

Art. 77². - În cazul în care, după autentificarea actului sau întocmirea încheierii de finalizare în procedura succesorală de către notarul public, se constată erori sau omisiuni în calcularea şi încasarea impozitului prevăzut la art. 77¹ alin. (1) şi (3), notarul public va comunica organului fiscal competent această situaţie, cu motivarea cauzelor care au determinat eroarea sau omisiunea. Organele fiscale competente vor emite decizii de impunere pentru contribuabilii desemnaţi la art. 77¹ alin. (1) şi (3), în vederea încasării impozitului. Răspunderea notarului public pentru neîncasarea sau calcularea eronată a impozitului prevăzut la art. 77¹ alin. (1) şi (3) este angajată numai în cazul în care se dovedeşte că neîncasarea integrală sau parţială este imputabilă notarului public care, cu intenţie, nu şi-a îndeplinit această obligaţie.

Art. 77². a fost modificat prin punctul 56. din Lege nr. 343/2006 începând cu 01.01.2007.

Obligaţiile declarative ale notarilor publici cu privire la transferul proprietăţilor imobiliare

Art. 77³. Notarii publici au obligaţia să depună semestrial la organul fiscal teritorial o declaraţie informativă privind transferurile de proprietăţi imobiliare, cuprinzând următoarele elemente pentru fiecare tranzacţie:

1. părţile contractante;
2. valoarea înscrisă în documentul de transfer;
3. impozitul pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal;
4. taxele notariale aferente transferului.

Sursa: www.notar-expert.ro

Impozitul pe clădiri

Persoane fizice

Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în Romînia datorează un impozit anual pentru clădire.

Dacă o persoană dobândeşte, construieşte, extinde, îmbunătăţeşte sau înstrăinează o clădire, aceasta are obligaţia de a depune o declaraţie fiscală la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în a cărei rază de competenţă se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data dobândirii, înstrăinării sau construirii.

Impozitul pe clădiri este reglementat prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările ulterioare.

Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează un impozit anual pentru acea clădire.

Impozitul pe clădiri se datorează către bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în care este amplasată clădirea.

În cazul persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de impozitare de 0,1% la valoarea impozabilă a clădirii.

Valoarea impozabilă a clădirii, exprimată în lei, se determină prin înmulţirea suprafeţei construite desfaşurate a acesteia, exprimată în metri pătraţi, cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în lei/mp, stabilită anual prin Anexa 1 din HCL nr. 330/2012.

Pentru determinarea suprafeţei construite desfaşurate, în cazul clădirilor care nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, asupra suprafeţei utile se aplică coeficientul de transformare de 1,20.

1. Criterii luate în calcul la stabilirea impozitului pe clădiri
   1. Natura materialului din care sunt construiţi pereţii exteriori

      În cazul unei clădiri care are pereţii exteriori din materiale diferite, pentru stabilirea valorii impozabile a clădirii se identifică materialul care are valoarea impozabilă cea mai mare corespunzătoare tipului clădirii respective:

      • Clădire cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din cărămidă arsă sau din orice materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau chimic;
      • Clădire cu pereţii exteriori din lemn, din piatră naturală, din cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic.
   2. Existenţa utilităţilor

      Pentru determinarea valorii impozabile a clădirilor se au în vedere instalaţiile cu care este dotată clădirea - clădirile dotate cumulativ cu instalaţii de apă, de canalizare, electrice şi de încălzire sunt impozitate diferenţiat faţă de cele la care lipseşte una din aceste dotări (vezi coloana 2 sau 3 din tabel).

      • Instalaţie de apă - alimentare cu apă:
        • prin conducte - reţele publice;
        • direct - surse naturale - puţ, fântână sau izvor - sistem propriu.
      • Instalaţie de canalizare - dotată cu conducte prin care apele menajere sunt evacuate în reţeaua publică;
      • Instalaţie electrică - dotată cu cablaje interioare racordate la:
        • reţeaua publică;
        • la o sursă de energie electrică - grup electrogen, microcentrală, instalaţii eoliene sau microhidrocentrală.
      • Instalaţie de încălzire - dacă se face prin intermediul agentului termic abur sau apă calda
        • centrale electrice, centrale termice de cartier, termoficare locală sau centrale termice proprii;
        • îl transmit în sistemul de distribuţie în interiorul clădirii, constituit din conducte şi radiatoare - calorifere, indiferent de combustibilul folosit - gaze, combustibil lichid, combustibil solid, precum şi prin intermediul sobelor încălzite cu gaze/ convectoare.
   3. Anul construcţiei

      Valoarea impozabilă se reduce în funcţie de anul terminării clădirii, după cum urmează:

      • cu 20% pentru clădirea care are o vechime de peste 50 de ani la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă;
      • cu 10% pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 - 50 de ani inclusiv la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă.

      În cazul unei clădiri la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, din punct de vedere fiscal anul terminării se actualizează, astfel că acesta se consideră ca fiind cel în care au fost terminate aceste ultime lucrări .

   4. Suprafaţa clădirii

      În cazul clădirii utilizate ca locuinţă, a cărei suprafaţă construită desfăşurata depăşeşte 150 de metri pătraţi, valoarea impozabilă a acesteia se majorează cu cate 5% pentru fiecare 50 mp sau fracţiune din aceştia;

      În cazul clădirii utilizate ca locuinţă, a cărei suprafaţă construită desfaşurată depăşeşte 150 mp, pentru care există act de dezmembrare şi un singur proprietar, impozitul se va calcula la întreaga suprafaţă a clădirii luată ca întreg.

   5. Rangul localităţii şi zona de amplasare a imobilului

      Valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcţie de rangul localităţii şi zona în care este amplasată clădirea, prin înmulţirea acesteia cu coeficientul de corecţie corespunzător, prevăzut în următorul tabel:

      ZONA ÎN CADRUL LOCALITĂŢII	RANGUL LOCALITĂŢII
      A	2,50
      B	2,40
      C	2,30
      D	2,20

      Zonele A, B, C şi D din intravilan sunt stabilite conform Hotărârii Consiliului Local nr. 614/2002 modificată şi completată prin H.C.L.M. nr. 236/2005, privind încadrarea pe zone a terenurilor din Municipiul Constanţa.

      Pentru clădirile structurate în blocuri cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente, coeficienţii de corecţie menţionati la punctul 1 vor fi diminuaţi cu 0.10.

      Constanţa este municipiu de rangul I, inclusiv Palazu Mare şi Mamaia, care sunt localităţi componente ale municipiului Constanţa.

      Exemplu de calcul :
      Su x K = Scd
      Scd x Vimp = Vi
      Vi x Cc x Cr x 0.1 % = Impozit clădire / an

      Legendă
      Su = suprafaţa utilă
      K = coeficient de transformare = 1,20
      Scd = suprafaţa construită desfăşurată
      Vimp = valoare impozabilă / metru pătrat
      Vi = valoare de impunere
      Cc = coeficient de corecţie rang-zonă
      Cr = coeficient reducere an construcţie

2. Majorarea impozitului datorat de persoanele fizice ce deţin mai multe clădiri

   Persoanele fizice care au în proprietate două sau mai multe clădiri datorează un impozit pe clădiri, majorat după cum urmează:

   • cu 65% pentru prima clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;
   • cu 150% pentru a doua clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;
   • cu 300% pentru a treia clădire şi următoarele în afara celei de la adresa de domiciliu.

   Nu intră sub incidenţa acestui alineat persoanele fizice care deţin în proprietate clădiri dobândite prin succesiune legală.

   În cazul deţinerii a două sau mai multe clădiri în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul majorat se determină în funcţie de ordinea în care proprietăţile au fost dobândite, aşa cum rezultă din documentele ce atestă calitatea de proprietar.

   Persoanele fizice care au această situaţie au obligaţia să depună o declaraţie specială la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în raza cărora îşi au domiciliul, precum şi la cele în raza cărora sunt situate celelalte clădiri ale acestora. Modelul declaraţiei speciale va fi cel prevăzut prin norme metodologice aprobate prin hotarare a Guvernului.

DECLARARE, ÎNSTRĂINARE, MODIFICARE

PLATA IMPOZITULUI

Impozitul / taxa pe clădiri se plăteşte anual, în doua rate egale, până la datele de 31 martie si 30 septembrie inclusiv.

Impozitul anual pe clădiri, datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili, persoane fizice sau juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte integral până la primul termen de plată. În cazul în care contribuabilul deţine în proprietate mai multe clădiri amplasate pe raza aceleiaşi unităti administrativ - teritoriale, suma de 50 lei se referă la impozitul pe clădiri cumulat.

Pentru plata cu anticipaţie a tuturor obligaţiilor către bugetul local până la data de 31 martie inclusiv, a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de 10% la impozitul pe clădiri.

Retrocedarea

Parcursul urmat de act normativ a fost unul anevoios şi de durată. După ce la începutul lunii aprilie, reprezentanţii Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) au convenit asupra proiectului, iar Guvernul şi-a angajat răspunderea în faţa Parlamentului, forma oficială a Legii a fost, în sfârşit, făcută publică.

Actul normativ enunţă o serie de prevederi clare, încă de la început - imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în natură. În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte.

Avem de-a face, aşadar, cu două elemente de bază - restituirea în natură şi compensarea prin puncte.

Restituirea în natură înseamnă restituirea imobilului preluat în mod abuziv; în ceea ce priveşte terenurile, reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament.

După cum am precizat şi mai sus, imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, cu respectarea, însă, a unei condiţii esenţiale - proprietarii vor păstra destinaţia imobilelor retrocedate timp de 10 ani!

Actul normativ specifică şi faptul că, la propunerea motivată a deţinătorilor actuali, Guvernul va stabili, prin hotărâre, imobilele pentru care foştii proprietari sau, după caz, moştenitorii acestora au obligaţia de a menţine afectaţiunea de interes public.

În această perioadă de 10 ani în care este obligatorie menţinerea afectaţiunii de interes public, plata cheltuielilor de întreţinere aferente imobilului respectiv revine deţinătorilor actuali. Noul proprietar beneficiază de plata unei chirii, stabilită în funcţie de valoarea de piaţă, prin hotărâre a Guvernului.

De asemenea, în situaţia în care pentru activităţile de interes public nu este necesară întreaga suprafaţă a imobilului, aceasta poate fi restrânsă, chiria recalculându-se în mod corespunzător.

În situaţia în care, în perioada de 10 ani, imobilul nu mai este necesar activităţilor de interes public, obligaţia menţinerii afectaţiunii încetează de drept.

Cererile de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură la nivelul entităţilor învestite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte. Pentru aplicarea acestei măsuri, legea prevede constituirea a două organisme:

• Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor;
• Fondul naţional al terenurilor agricole şi al altor imobile, administrat de Agenţia Domeniilor Statului (ADS).
  • Fondul naţional se constituie iniţial din terenuri agricole care nu fac obiectul restituirii în natură, aflate în proprietatea privată a statului şi în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului. Fondul naţional se poate completa ulterior cu alte imobile proprietate a statului, la propunerea instituţiilor publice deţinătoare.
  • Lista imobilelor din Fondul naţional va fi publicată pe pagina de internet a ADS şi transmisă Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP) până la data de 1 iulie 2014.
  • Referitor la terenurile puse la dispoziţia comisiilor locale în vederea finalizării procesului de restituire, dar nerestituite foştilor proprietari până la data de 1 ianuarie 2016, acestea vor intra, de drept, în Fondul naţional şi for fi afectate valorificării punctelor acordate.
  • Ulterior, până la 1 ianuarie 2015, Comisia Naţională va publica valoarea fiecărui imobil din Fondul naţional. Pentru imobilele trecute în Fondul naţional ulterior datei de 1 ianuarie 2015, valoarea se publică în termen de 30 de zile.
• în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entităţile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naţionale deciziile care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acestora şi documentele care atestă situaţia juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcţii demolate.
• deciziile vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parţială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deţinute de entitatea învestită de lege.
• comisiile judeţene de fond funciar şi Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti pot propune Comisiei Naţionale soluţionarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafeţelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.
• secretariatul Comisiei Naţionale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii.
• evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a noii legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte.

Un punct are valoarea de un leu!

• Numărul de puncte se stabileşte după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat.
• Ulterior verificării şi evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naţionale, Comisia Naţională validează sau invalidează decizia entităţii învestite de lege şi, după caz, aprobă punctajul stabilit.
• În cazul validării deciziei entităţii învestite de lege, Comisia Naţională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
• Potrivit proaspătului act normativ, instituţiile publice au obligaţia de a soluţiona cererile formulate şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:
  1. în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;
  2. în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;
  3. în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.
• Reţinem! Aceste termene se aplică de la data de 1 ianuarie 2014.
• Dacă entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele de mai sus, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul instituţiei, în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.
• Totodată, deciziile emise pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la aceeaşi instanţă judecătorească menţionată, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
• Reţinem! Cererile sau acţiunile în justiţie formulate sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

Sursa: legestart.ro

Subvenţii căldură

Download documentatie

Zona Metropolitană Constanţa - prima structură administrativă de tip european din România

În perspectiva integrării în Uniunea Europeană, a descentralizării şi a regionalizării administrative, şansa comunităţilor locale este aceea de a se solidariza în jurul unor proiecte comune, menite să promoveze interesele acestora în contextul unui climat de concurenţă globală şi a noilor realităţi socio-economice.

În baza discuţiilor preliminare purtate în anul 2006 între reprezentanţii unităţilor administrativ-teritoriale din zona de proximitate a municipiului Constanţa şi în baza ultimelor modificări legislative incidente în domeniul administraţiei publice locale, respectiv adoptarea Legii nr. 286/06-07-2006 pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, Primăria Municipiului Constanţa a avut iniţiativa constituirii Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară , proces laborios care s-a finalizat prin semnarea actelor de constituire de către toţi cei 14 primari, precum şi de preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa.

Zona Metropolitană Constanţa are o populaţie de cca. 500 000 de locuitori şi reprezintă prima structura administrativă de acest tip din România, fiind alcătuită din 14 localităţi: Constanţa, Năvodari, Eforie, Ovidiu, Basarabi, Techirghiol, Mihail Kogălniceanu, Cumpăna, Valul lui Traian, Lumina, Tuzla, Agigea, Corbu şi Poarta Albă.

De asemenea, Zona Metropolitană Constanţa se doreşte a fi un instrument administrativ eficient în scopul promovării unor proiecte comune de dezvoltare integrată a zonei şi de atenuare a discrepanţelor de dezvoltare dintre localităţi, un facilitator privind atragerea investiţiilor şi a Fondurilor Structurale, o platformă de colaborare între unităţile administrativ-teritoriale componente şi un nucleu de dezvoltare a serviciilor publice.

În acest sens obiectivele constituirii Zonei Metropolitane Constanţa sunt:

• Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii de transport, telecomunicaţii şi energie;
• Reducerea disparităţilor dintre localităţile situate în zona metropolitană;
• Dezvoltarea de noi zone rezidenţiale şi cartiere de locuinţe;
• Dezvoltarea şi îmbunătăţirea serviciilor publice;
• Protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă;
• Dezvoltarea turismului şi a sectorului terţiar;
• Dezvoltarea economică integrată;
• Dezvoltarea resurselor umane, cresterea ratei de ocupare şi combaterea excluziunii sociale şi a dezechilibrelor sociale;
• Atragerea de noi investiţii şi creşterea accesului la resurse.

Pentru relaţii suplimentare în legătura cu constituirea zonei metropolitane, vă stăm la dispoziţie la telefon: 0241/488.143, fax: 0241/708.189; email: ani.merla@primaria-constanta.ro, persoane de contact d-na Ani Merla - Administrator delegat al Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară «Zona Metropolitane Constanţa» şi dl. Adrian Crăciun - purtătorul de cuvânt al Zonei Metropolitane

ARGUMENTE SOCIO-ECONOMICE ŞI DE ORDIN TEHNIC

Din punct de vedere social, constituirea Zonei Metropolitane Constanţa va contribui la atenuarea discrepanţelor de percepţie a statutului social diferit între cetăţenii care locuiesc în municipiul Constanţa şi cei care locuiesc în localităţile mai mici din jur.

În prezent, datorită cutumelor şi prejudecăţilor existente, mediul rural este stigmatizat în raport cu cel urban, ceea ce generează consecinţe negative asupra populaţiei şi afectează deopotrivă mediul economic, serviciile publice furnizate, modul de desfăşurare a procesului educaţional şi, în general, gradul de confort social din mediul rural.

În acest context, preţurile locuinţelor din localităţile din jurul Constanţei sunt sensibil mai mici decât preţurile locuinţelor de acelaşi tip din municipiul Constanţa, o serie de servicii publice de strictă necesitate (furnizarea energiei termice, transport în comun, salubritate, canalizare şi chiar alimentare cu apă) sunt indisponibile în câteva localităţi din mediul rural situate în jurul municipiului Constanţa, şcolile din localităţile din jurul Constanţei sunt în general evitate datorită bazei materiale precare şi a lipsei cadrelor didactice pregătite, iar investitorii ocolesc localităţile mai mici şi îşi orientează investiţiile în special în municipiul Constanţa.

Constituirea Zonei Metropolitane Constanţa ar putea diminua discrepanţele existente între mediul urban şi cel rural, în primul rând prin crearea unei identităţi comune a întregului teritoriu metropolitan, în sensul asimilării acestuia cu municipiul Constanţa şi cu forţa economică, socială şi politica a acestuia, iar pe de altă parte ar deschide porţile unei colaborări permanente între localităţile care compun zona metropolitană şi ar crea posibilitatea implementării în comun a unor proiecte de interes zonal.

De asemenea, abordarea problemelor sociale cu care se confruntă populaţia din această zonă se poate face într-un mod integrat, la nivelul întregului teritoriu metropolitan, în primul rând prin identificarea principalelor categorii sociale defavorizate şi analizarea nevoilor acestora, urmată de aplicarea unor soluţii eficiente pentru ameliorarea situaţiei acestor persoane.

În contextul procesului de descentralizare intensivă, atribuţiile în domenii ca: asistenţa socială, ocuparea forţei de muncă şi coeziunea socială, educaţia şi învăţământul, tineretul, cultura şi sportul, pot fi delegate, într-o formă sau alta, către viitoarea structură asociativă metropolitană.

Din punct de vedere economic, constituirea Zonei Metropolitane Constanţa ar oferi un semnal clar investitorilor care doresc să investească în această regiune, în sensul ca dezvoltarea zonei se va realiza într-un mod integrat, în baza unor strategii, obiective şi planuri de acţiune comune. De asemenea, delimitarea principalelor zone funcţionale la nivelul zonei metropolitane va stimula un aflux investiţional fără precedent în această zonă şi va distribui în mod echilibrat, la nivelul întregului teritoriu metropolitan, actuala presiune investiţională existentă în prezent în municipiul Constanţa.

Primul pas trebuie să îl constituie adoptarea unei decizii comune cu privire la stabilirea concretă a acelor zone ce vor fi dedicate exclusiv dezvoltării unor activităţi economice, inclusiv tipul de activităţi ce vor fi permise şi eventualele facilităţi oferite investitorilor. Această decizie comună va trebui supusă aprobării în fiecare din cele paisprezece Consilii Locale ale unităţilor administrativ teritoriale care formează Zona Metropolitană Constanţa.

După stabilirea clară a acelor suprafeţe de teren care vor avea ca destinaţie susţinerea unor activităţi economice, trebuie demarate diligenţele în vederea scoaterii acestor suprafeţe din circuitul agricol (dacă este cazul) şi viabilizării acestora din punct de vedere al infrastructurii de bază, cu atât mai mult cu cât acest tip de activităţi pot fi finanţate prin intermediul Fondurilor Structurale (Programul Operaţional Regional - Axa prioritară 3, Programul Operaţional Sectorial de Mediu şi Programul Operaţional Sectorial de Creştere a Competitivităţii Economice).

De asemenea, elaborarea unui plan de dezvoltare economică a Zonei Metropolitane Constanţa va încuraja atât companiile locale, cât şi cele străine să investească în această zonă, fără a risca pe viitor să-şi restricţioneze activitatea datorită apropierii de zonele de locuit sau incidenţei altor norme de mediu (zgomot, poluare, etc.).

În cadrul viitoarei asociaţii de dezvoltare metropolitană se poate constitui şi un departament care să promoveze investiţiile în zonă şi să întreţină legatura şi relaţiile cu posibilii investitori, îndeplinind totodată şi rolul de a populariza oportunităţile, resursele şi potenţialul zonei atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional.

Din punct de vedere tehnic, constituirea Zonei Metropolitane Constanţa va crea posibilitatea realizării şi implementării unor mari proiecte comune de interes zonal şi chiar regional.

În prezent, proiecte precum viabilizarea unor suprafeţe de teren din punct de vedere al infrastructurii de bază, extinderea şi reabilitarea reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare şi integrarea acestora în sistemul de epurare a apelor uzate, extinderea reţelei de gaze, modernizarea şi reabilitarea infrastructurii de transport sunt tratate izolat la nivelul fiecărei unităţi administrativ teritoriale. Această abordare greşită, precum şi necorelarea planurilor urbanistice ale diferitelor localităţi ce compun zona metropolitană, a făcut pe de o parte să apară anumite anomali în ceea ce priveşte dezvoltarea integrată şi armonioasă a regiunii restrânse, în sensul intrepătrunderii zonelor rezidenţiale cu cele agricole şi zootehnice sau cu cele economice şi de depozitare, iar pe de altă parte a generat o puternică discontinuitate a amenajării şi mobilării teritoriului (diverse proiecte de extindere şi modernizare a infrastructurii de bază s-au oprit la limita administrativ-teritorială a localităţilo

O abordare diferită, în sensul integrării din punct de vedere tehnic a diferitelor proiecte locale ar putea genera economii importante la bugetele locale şi ar eficientiza foarte mult activitatea în domeniile enunţate. Astfel, spre exemplu, pentru un proiect de extindere a reţelei de alimentare cu apă şi canalizare într-o zonă mai amplă, situată la interferenţa mai multor unităţi administrativ teritoriale şi destinată ulterior pentru construcţia de locuinţe, se poate elabora un singur studiu de fezabilitate, un singur proiect tehnic de execuţie, cu un singur set de avize şi autorizaţii, se organizează o singură licitaţie pentru sub-contractarea executării lucrărilor şi, în final, se realizează o singură investiţie. Acest exemplu poate fi extrapolat cu uşurinţă şi la alte proiecte desfăşurate în zonă, inclusiv în domeniul parteneriatului public-privat.

Având în vedere faptul că multe din aceste proiecte pot fi propuse spre finanţare atât în cadrul Fondurilor Structurale cât şi în cadrul altor programe de finanţare naţionale sau internaţionale, ceea ce impune respectarea regulilor specifice impuse de acestea, abordarea integrată şi colaborarea între diverşi actori interesaţi de realizarea acestor proiecte, pe lângă faptul că reprezintă o valoare adăugată incontestabilă, constituie şi un argument important în decizia finanţatorilor de a finanţa astfel de proiecte.

Referindu-ne strict la Fondurile Structurale, regula de pre-finanţare a proiectelor ar crea o mare dificultate în găsirea surselor de finanţare, în special pentru localităţile mici, iar eligibilitatea acestora în ceea ce priveşte obţinerea de credite din partea băncilor ar fi afectată de potenţialul scăzut al bugetului local şi de lipsa celorlalte resurse disponibile care ar putea constitui garanţii reale în acordarea unor astfel de credite. Dacă mai adăugăm şi faptul că evaluarea de către finanţator a capacităţii administrative a aplicantului este o condiţie obligatorie şi prealabilă acordării finanţării, vom ajunge fără echivoc la concluzia că localităţile mici vor fi din start excluse de la şansa de a obţine finanţări în cadrul Fondurilor Structurale, dacă nu se vor asocia în structuri comune, capabile să promoveze şi să credibilizeze acţiunile şi proiectele acestora.

În acest context, constituirea Zonei Metropolitane Constanţa va facilita din punct de vedere tehnic elaborarea şi implementarea unor proiecte comune, la scară regională, prin construirea unei expertize în acest domeniu, prin îmbunătăţirea capacităţii administrative de gestionare a unor astfel de acţiuni (în contextul regulilor specifice impuse de diverşi finanţatori) şi prin posibilitatea angajării în comun a unor resurse.